Adio Eva mea

În noroi de stele, mâncaţi de bacterii, zeii de carton caută-n gunoi Zarurile ce le-au aruncat nemăsluit în jocul dintre noi! Au căzut pe zdrenţele unui cerşetor într-un pat rece de beton Vindecându-se de amor. Îşi sculpta o Evă ca o uitată muză din lut de semitonuri calde suflate din frunză. Instigator, Noi ne perindam război de mâni Prin liniştea …

Pentru cine are ochi să nu vadă

Avem tălpi ca să vedem Avem coaste ca să vedem Avem palme ca să vedem Avem degete ca să vedem Avem buze ca să vedem Avem frunţi ca să vedem şi noi ne folosim doar ochii.

Dacă îți plac poeziile mele și vrei să le primești și pe e-mail, adaugă detaliile tale mai jos: