Fotosinteza sufletului meu
Scrisă de Mihai Gavrilescu on iun. 4th, 2015 in Ceas cu puls mereu în urmă
Omul, ceasornicar nepriceput de univers, preschimbă sub monocrom întunecat clipa în etern prin somn. Clepsidra răsturnată iși închide în rezervoare propria sa umbră ce-și plânge mut în lacrimă de lună amorul – dorul de nimic –. Curg firele de bocet strălucinde lăsându-și câinii să le urle vină, tango sălbatic în care se-mpletește lumina Cu lipsa de lumină. Plutesc bucăți din …