Hram de lumină

Ciocnesc două pietre să stârnesc un foc într-o peşteră, departe de antropologia stării, aproape de lingvistica florii, într-un niciodată jucat joc. Umbrele mele adormite învaţă pentru prima dată să-şi ciocnească întunericul de stalagmite spre stalactite, (spre tine) educându-şi egoismul fierbinte al primei flăcări cu statornicia cuminte a lunii tale deschizând petale de Regina Nopţii. Ciocnesc două pietre să dau scânteie …

Dacă îți plac poeziile mele și vrei să le primești și pe e-mail, adaugă detaliile tale mai jos: