Unchained Melody

Era iarnă, eram mic, aşezat pe scările de lemn, priveam vieți de gheață pictate pe ciorne, fulgi dansând clipe, în piruetele unui tango alb mai vechi decât timpul topindu-şi simetriile, unul în mâna celuilalt, în cele confuze forme. Nu apucam să mă intreb dacă şi omul e un fulg căci mama mă chema mereu înapoi în casă îngheţat cu glasul …

Dacă îți plac poeziile mele și vrei să le primești și pe e-mail, adaugă detaliile tale mai jos: