Demiurgic

Într-o cafenea cineva scrie poezia asta gândind că oricând poate apăsa pe „Nu” şi da timpul înapoi. … Un copil al nimănui se joacă fericit în ploaie în faţa unui magazin de jucării în furtuna de oameni mergânzi care trece pe lângă el e singurul care înţelege de ce cade apă din cer spre supărarea vânzătorului care-l alungă pentru că-i sperie …

Dacă îți plac poeziile mele și vrei să le primești și pe e-mail, adaugă detaliile tale mai jos: