Dragă tu,

Privesc această cădere de fulgi pe urma paşilor tăi în zăpadă
de la geamul minţii mele, în timpi fireşti
până când neaua acoperă întreaga stradă.
Şi tu o priveşti.

Urmăresc acest tren plecând cu tine-ntrânsul
cu ochi câineşti, de pe primul peron
din gara unde mi-am pierdut sensul.
Şi tu o urmăreşti.

Văd această mototolire de cearşaf în patul nostru
în locul unde dormi şi întreaga mea lume o posezi
din locul unde dorm eu.
Şi tu o vezi.

Oriunde eşti absentă, în mine eşti prezentă.
Chiar dacă nu eşti aici tu bei cu mine acest ceai de mentă.

Citeşti această scrisoare cu lacrimi în ochi
lăsând pe foaia albă cu lacrima-ţi un imprimeu.
Şi o citesc şi eu.

Aşteptându-te,

eu