Nicio femeie nu mai are pentru mine vreun secret.
Îmi e uşor să văd dincolo de joaca lor cu părul
circulară, rapidă, intensă, nerăbdătoare,
Că îşi doresc mai mult decât o discuţie la o cafea
şi că le-aş putea avea în patul meu cu o simplă floare.
La fel de simplu îmi e să citesc dincolo de un machiaj prea intens
O lipsă de încredere uneori o lipsă de sens
Răni unde mă pot juca cu degetul foarte uşor
ca să îmi asigur un loc, câteva nopţi, în cuibul lor.

Nicio femeie nu mai are pentru mine vreun secret.
E de ajuns să înceapă să vorbească despre viaţa ei:
– dacă se autocompătimeşte
vrea doar un umăr pe care să plângă
sau cel mult o noapte, două de amor
până se înţelege mai bine pe ea
apoi te părăseşte fără pic de umor
spunând că a fost o greşeală
sau, uneori, că a fost vina ta.
– dacă nu se autocompătimeşte
vrea să pară o femeie puternică
care nu face greşeli, nu are vicii,
nu face nimic în exces
şi, da, poate că astfel de femei
mi-ar stârni puţin interes.

Nicio femeie nu mai are pentru mine vreun secret.
Pot detecta timiditatea, nesiguranţa, lipsa de curaj
şi le pot folosi în favoarea mea foarte facil
Dacă nu sunt prea plictisit ca să mai caut în aşa ceva azil;
Pot detecta zâmbete false, ochi mincinoşi, mâinile reci
Şi pe pot folosi în favoarea mea foarte facil
Căutând să fiu, faţă de astfel de femei, în exil.

Nicio femeie nu mai are pentru mine vreun secret.
Singurul secret rămâne acea ultimă seară cu tine
Când ai pus Wild Horses la un casetofon vechi
şi te-ai aşezat cu capul pe al meu piept
Şi ai adormit.
Nici până azi nu-mi pot explica ce am simţit.
Ce încă simt.