Centru de greutate

Ei nu văd că pământul se învârte mai repede ca niciodată
că valurile nu mai au dorința de a ajunge la țărm
ci de a se retrage în adâncuri
că oamenii se bucură când își iau la revedere
și că îmbrățișarea e tot mai demodată
că orașele au ajuns niște ceasuri mari pe peretele unor oameni mici
care nu sună niciodată
orele fixe.
Ei nu văd că iubirea e pironită în crucifixe
că cel mai bine se vând medicamente care te golesc pe interior
că a zâmbi trebuie să aibă în spatele lui o întreagă campanie de marketing
altfel intră la categoria infracțiuni
și a muri nu mai are nicio valoare
dacă nu apare măcar pe croll-ul unei televiziuni
trecând de la dreapta spre stânga
pe fondul unei culori țipătoare
singura care mai amintește de o inimă care moare.
Ei nu văd că noi vedem cu ochii închiși
Și că dacă și noi i-am deschide
ar muri fiecare dintre ei
de ei înșiși uciși.
Dacă îți plac poeziile mele și vrei să le primești și pe e-mail, adaugă detaliile tale mai jos:

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!