Nu știu ce crezi tu despre mine
dar îți spun cu mâna pe izvorul meu
că sunt un râu.
Așa că te rog frumos spală-ți ochii în apa mea
ca să poți vedea
sau mai bine spus: ca să mă poți vedea
sau și mai bine spus: ca să te poți vedea așa frumoasă
cum te oglindesc eu
în apa mea.
Privește-mă, deci, și lasă-mi stropii
singurii care știu să danseze valsul cu timpul
să-ți recompună mereu altfel
în oglinda mea lichidă
chipul.
Nu știu ce crezi tu despre mine
dar îți spun cu mâna pe albia mea
că sunt un râu.
Așa că te rog frumos să iei loc pe pietrele mele
și să asculți cum cânt despre tine
zdrobindu-mă de ele.
Pășește cu tălpile uscate
prin apa mea
ca să-i pot povesti mării
cât de perfectă e forma pasului tău.
Te las să vorbești și tu despre mine
pădurilor, fiarelor, norilor,
nopților, zorilor, florilor,
lunii,
dar niciodată oamenilor.
Nu știu ce crezi tu despre mine
dar îți spun cu mâna pe malurile mele
că sunt un râu.
Așa că te rog frumos să nu înoți niciodată
în mine
căci mi-e teamă că mă voi opri
din curs.
Mai bine ai gusta
din apa mea
cu buzele crăpate de sete
să curg printre malurile trupului tău
să-ți străbat albia în amonte și aval
stârnindu-ți fior
și, de ce nu, cu voia ta
să-mi devii izvor.
Nu știu ce crezi tu despre mine
dar îți spun cu mâna pe izvorul tău
că sunt un râu.
Așa că te rog frumos
dacă te gândești vreodată să-mi pleci
să nu chemi ploaia.