La început amândoi am fost două insule într-un ocean vag
Una în faţa celeilalte schimbând între noi valuri
După un răstimp, nu ştiu cum, tu ai devenit arhipelag
Şi ai cuprins şi insula mea, izolându-mă pe nişte dealuri.
Mai târziu plăcile tale tectonice interioare
au avut nevoie de-o mişcare
ai devenit uşor uşor un continent
iar eu rămas un far pe-una dintre peninsulele tale
arătându-le tuturor celor naufragiaţi
cea mai uşoară spre tine cale.
După încă un timp ai devenit o terră
Erai deja tot ce mă-nconjoară, mă compune şi mă frânge
Malul farului meu se erodase şi eu ajungesem nisip
pe fundul singurei tale mări fără alge.
Mai încolo nu ştiu ce s-a mai întâmplat;
auzisem de la nişte scoici că ai devenit galaxie
eu să ştii că am fost capturat
şi zac într-o clepsidră numărând secundele dintre ce a fost
şi ce niciodată n-o să mai fie.