Fata cu dreaduri si unghii verzi nu ştie să iubească.
Se spune că şi-ar fi plimbat făptura
în tonuri de amiezi
cu-aroma ei de mai
prin visele lui Marley
şi-ar fi sfârşit ca nimfa
din „No woman no cry”.
Când ziua îşi apune sorii la orizont
ea îşi fumează clipele împăturite
în hârtia Odiseei lui Homer
pe nisipul din Vamă
dansând ca o balerină a apusului
urcată pe degete sărutând apa
în cerurile preasenine
unde nu se mai cântă despre tine.
Poseidon îi necinsteşte talpa
ştergâdu-i castul verde al unghiilor
cu palmele lui sărate de mare
și se transformă,
în universul scoicilor de noapte
bolnave de soare,
într-o Medusă, cu dumnezei în păr,
care, coborâţi pe piept,
se mântuiesc.
Inevitabil pentru tine
își va stoarce sânii între braţe
condamându-te la religiile contururilor ei
până te vei îmbolnăvi de gripa
umbrei perfecte.
Febra îţi va arde mâinile
când vei vrea să-i mângâi picioarele,
tălpile şi unghiile verzi
devenindu-te gelos chiar şi pe valul
care se umple
de pasul ei.
Ateii ți-au spus să n-o priveşti în ochi
căci îţi va împietri cuvântul.
Şi totusi, înainte de a-ţi arunca
irişii în irişii ei
în Facerea sărutului
mângâie-i cu buzele gâtul,
strânge-o în braţe
și păcătuiește spunându-i :
„Te iubesc!”.
Căci fata cu dreaduri şi unghii verzi nu ştie să iubească.