Imitoză

Cu toții trăim
în celule de sticlă rotunde
uneori ciobite
de interacțiunea
uneia cu cealaltă
niciodată
îndeajuns de sparte
încât să putem scoate capul
afară.
Ne rostogolim
asta e singura noastră distracție
ne rostogolim
suntem dependenți de senzația de vertij
pentru că ne face să uităm de noi
pentru o secundă sau două
ne rostogolim
fără să ne gândim la destinație
până jos de tot
unde totul e plan
drept și gol.
La un moment dat ne oprim
și ne divizăm rușinos celula
în copiile noastre perfecte
condamnându-le să trăiască
în planul fără verticalitate
în care am ajuns
crezând că vom mai salva
prin ei
din noi
ceva.

This error message is only visible to WordPress admins

Error: API requests are being delayed for this account. New posts will not be retrieved.

There may be an issue with the Instagram access token that you are using. Your server might also be unable to connect to Instagram at this time.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!