(lu)mină

Ia lumină
de la cei cu pântec acasă și trup în depărtare străină
de la cei care-au învățat singuri cum se suspină
de la cei care știu să-și prețuiască propria ruină
de la fructele care se întorc la rădăcină
de la cel mai bătrân pom din grădină
Și de la grâu și de la neghină
din cea mai adâncă mină a propriului suflet
Ia lumină
ca din urlet să-nvii-ntr-un zâmbet.

This error message is only visible to WordPress admins

Error: API requests are being delayed for this account. New posts will not be retrieved.

There may be an issue with the Instagram access token that you are using. Your server might also be unable to connect to Instagram at this time.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!