Mămico.

acrostih


C reat din neiubire, un punct fără speranță,
I n universu-i propriu, el e privat de viață,
N u-și înțelege rostul, dar simte ce-l așteaptă,
E ternul lui Parinte-l domolește-n șoaptă.

I și îndrăgește mama, dar n-a văzut-o încă,
T răiește-ntrânsa singur, o Floare într-o stâncă,
I ar mama îl refuză, căci e doar o povară,
D ar el nu știe asta, așteapt’ iubire-afară.

A limentat din ea, sedat cu răutate,
D ivinitatea doar îi ține cald în noapte,
R ăceala urii ei, și sufletu-i meschin,
E liberează-ntrânsul întregul ei venin.

P runcul ce nu a fost e chinuit, se zbate,
T rupul cel fără formă e vizitat de moarte
U itat de mama lui, ajunge la Părinte,
L umina Lui, în stele, trăiește-n cele sfinte!

S uflarea el și-a dat-o întransa, și o doare,
A șteaptă să o scape din crunta-i închisoare,
U cis, o carne moale, lipsită de regret,
C inic se-nmormântează-n apa din closet.

I ar tu acum, “mamico”, s-o iei de la-nceput,
Z adarnic viețuiește, și fă tot ce-ai facut,
I ar cănd ai timp, gândește, ce s-ar fi intâmplat,
? de Dumnezeu pe tine te-ar fi avortat ?

This error message is only visible to WordPress admins

Error: API requests are being delayed for this account. New posts will not be retrieved.

There may be an issue with the Instagram access token that you are using. Your server might also be unable to connect to Instagram at this time.

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!