Tu fugi de mine ca să te-ntorci la mine
Iar eu te-aştept chiar şi când ai venit
Mă cauţi mai mereu în ‘nalturi heruvime
Iar eu sunt mai mereu din cer gonit.
Ştiu, m-ai căuta chiar şi-n alţi aştri
Şi-atunci eu poate m-aş ascunde iar în mine
Sub teiul meu aş contempla Măiaştrii
Doar pentru a uita iubirea pentru tine.
Dar tu ai continua să-ncerci să mă găseşti
Făr’ să-nţelegi că fug de voi trupeşti;
De ce nu-mi vii şi de ce-mi vii, Cătălina mea?
De ce mă transformi în Eminescu şi când n-aş vrea?