Noaptea
când luna e aproape plină
îngerii redevin copii în Paradis
şi-şi joacă miezul de noapte
cu perne din fulgi smulşi din propriile aripi.
Ce sacrificiu al zborului pentru vis!
Ce iarnă nebună
de pene picurând
pe glob solitar, pe pământ nepăşit,
pe noi împreună!
Mă aduni strâns, la piept
din neaua scuturată de arhangheli
ca să nu mă pot fura din tine.
Sunt o pernă care-şi găseşte odihna
doar culcată pe sufletul tău,
între două bătăi de inimă.
Nici nu ştii cum mă porţi ca pe un copil
între braţele tale
prin curţi de bunici în primăveri,
printre meri în floare,
într-un atunci când am simțit
pentru prima dată
parfum de îngeri.
Îmi culeg şi eu fulgii din aripi
ca să împlinesc luna;
să-ţi umplu
în oglinzi de frită
cu mâini de Brâncuşi jertfind zborul
o pernă
pentru visul tău gingaş
de Muză Adormită.
