Toate femeile care se mai uită înapoi
spre mine
sunt soţiile lui Lot,
lebăda din mine care până acum
era tăcută
a început să cânte Lacrimosa
şi pescăruşul acela
care speram că într-o zi mă va lua şi pe mine cu el
într-unul din zborurile lui spre soare
are penele lipite de aripi
cu ceară
şi a început să mă numească Dedal.
Totul în jurul meu cade
atât de jos
de atât de sus
de atunci când eu ţi-am spus că te iubesc
şi tu nu mi-ai răspuns.
Scurt epitaf pentru ce-am simţit pentru tine
Scrisă de Mihai Gavrilescu on iul. 30th, 2015 in Second hand
Cum aș putea neliniștea din suflet să alung …
Nu poţi s-alungi neliniştea
e ca şi cum ai încerca
să duci o corabie către un ţărm
fără vele.
Omul nu e nimic altceva
decât nelinişte bântuind piele.