Pieptul meu lipit de abruptul spatele tău
mâinile mele cuprinzând întregimea trunchiului tău
capul meu odihnindu-şi gândurile pe umărul tău
chipul tău aşezându-şi inocenţa pe braţul meu
sunt de ajuns ca să simt
starea aceea a rănilor care se închid.
Nu ştiu cum se face că atunci sunt
în acelaşi timp
şi o mamă care te ocroteşte
şi un copil care e ocrotit.