Despre ploaie și alte lacrimi

Ploaia nu știe să râdă nici să plângă deși unii ar spune că picură cu lacrimi. Ea cade cu amintiri de copii privind-o pe geam de casă veche și cu vise de iubiri ude pe sub umbrele. Fiecare strop se zdrobește de pământ ca o jertfă pentru fiecare silabă nețipată celor care și-au aprins fulgerele în tine luminând, pentru o secundă, …

Dacă îți plac poeziile mele și vrei să le primești și pe e-mail, adaugă detaliile tale mai jos: