La noi aici

La noi aici nu se suferă decât sub măști de catifea Nimeni nu-și spune durerea Decât sieși când savurează singur o cană de cafea Toți zâmbesc larg Duchenne În timp ce rămân fără oxigen Și-și caută locuri stabile în locurile stabile ale altora Deși mai toată viața și-o petrec în tren. La noi aici nu se plânge decât cu lacrimi …

Dacă îți plac poeziile mele și vrei să le primești și pe e-mail, adaugă detaliile tale mai jos: