Un suflet întreg
Scrisă de Mihai Gavrilescu on sept. 2nd, 2015 in Flori de cireș
Uneori îmi privesc cerul nopții unde ți-ai scuturat sufletul în aurore boreale și, la încuiat de pleoape, ți-ai lăsat luna să-mi răsară. Și adorm cu urechea lipită de pământ ca să-ți aud pașii călcând spre mine, prin mine, afară din mine. Mă trezesc uneori gol de mine pentru că nu mai am loc în mine de tine. Umbrele spun că …