NaTUre morte

Era luminoasă poate prea luminoasă pentru apetitul meu pentru întuneric, dar cu timpul m-a învățat să las lumina să intre și în mine mai adânc decât în învelișu-mi periferic (nu pot să spun că m-a schimbat prea mult doar m-a făcut să văd mai clar ce nu sunt). Într-unul dintre colțurile ei erau două mese măslinii lipite una de cealaltă …

Dacă îți plac poeziile mele și vrei să le primești și pe e-mail, adaugă detaliile tale mai jos: