Starea rănilor care se închid

Pieptul meu lipit de abruptul spatele tău mâinile mele cuprinzând întregimea trunchiului tău capul meu odihnindu-şi gândurile pe umărul tău chipul tău aşezându-şi inocenţa pe braţul meu sunt de ajuns ca să simt starea aceea a rănilor care se închid. Nu ştiu cum se face că atunci sunt în acelaşi timp şi o mamă care te ocroteşte şi un copil care …

Dacă îți plac poeziile mele și vrei să le primești și pe e-mail, adaugă detaliile tale mai jos: