vdr 2

Uneori tot ce trebuie să faci
E să deschizi cele trei ferestre-vraci.
Prima dată deschide fereastra către cele mai frumoase momente din viața ta
E mereu localizată în partea stângă, lângă inimă (sau ce a mai rămas din ea).
Apoi deschide fereastra credinței localizată din naștere
În centrul minții
(Dacă ești ca mine de bătrân îți va lua mult timp să o găsești
În traficul interior dintre ceea ce ai fost si ceea ce ești).
La final deschide fereastra către cea mai tristă versiune a ta
Nu are o locație exactă, e acolo în tine unde eviți a sta.
Uneori asta e tot ce trebuie să faci fără oprire
Ca piesele puzzle-ului tău vechi să capete iarăși menire.

Dacă îți plac poeziile mele și vrei să le primești și pe e-mail, adaugă detaliile tale mai jos:

Lasă un gând. Sau scrie o poezie şi poate o voi continua!