Buzele tale se muşcau una pe cealaltă cărnos
Era un joc al omului cu omul
Un foarte reuşit remake al facerii lumii
buza ta de jos – Adam, buza ta de sus – Eva,
limba ta – Almodovar –
dându-le indicaţii umede din când în când
pentru a le pregăti pentru ceva mai mult
decât o simplă conversaţie la o cafea
poate pentru pielea în care locuiesc
poate pentru o carne tremurând.
În ziua aceea buzele tale
s-au îndrăgostit de mine.
Sânii tăi se întăreau unul pe celălalt sfios
Era o competiţie a rezistenţei la propria menire
La un moment dat prin rochia de dantelă neagră
Sânul stâng a cedat
Ca un păcătos care refuză spovedania sub patrafir;
Sânul drept l-a urmat.
Sâni născând sfârcuri mari născând sfârcuri mici
născând sfârcuri şi mai mici
Ca nişte flori carnivore care se deschid
pentru a prinde bondarul
care Ie confundase cu un trandafir.
În ziua aceea sânii tăi
s-au îndrăgostit de mine.
Coapsele tale se acopereau una pe cealaltă anxios
Era o piesă de teatru în care fiecare dintre ele
Era pe rând un amnezic sufleor
şi un nesigur actor începător.
Mâinile erau cortina care mai acoperea uneori
În pauzele din conversaţie
Golul dintre coapse
Ca să nu dea niciun semn al dorinţei lor
De a-şi lăsa abisul dintre ele
pătruns
de ceva mistuitor.
În ziua aceea coapsele tale
s-au îndrăgostit de mine.
Aş fi putut să îndrăznesc.
Ai fi putut să îndrăzneşti.
În ziua aceea doar tu ai refuzat
de mine
să te îndrăgosteşti.