Firesc

Ce moarte frumoasă ar fi să mă pierd în zarea unei câmpii înzăpezite celulele să zboare din mine ca niște fulgi lăsând doar o lumină-miez pâlpâind din ce în ce mai rar până se stinge într-un punct neclar fără vreo lacrimă. Absolut natural.

Centru de greutate

Ei nu văd că pământul se învârte mai repede ca niciodată că valurile nu mai au dorința de a ajunge la țărm ci de a se retrage în adâncuri că oamenii se bucură când își iau la revedere și că îmbrățișarea e tot mai demodată că orașele au ajuns niște ceasuri mari pe peretele unor oameni mici care nu sună …

Dacă îți plac poeziile mele și vrei să le primești și pe e-mail, adaugă detaliile tale mai jos: