Sunt aproape sigur că înăuntrul meu
locuiește Beethoven.
Undeva pe lângă inimă,
dar nu în ea.
Altfel nu-mi explic
cum de fiecare dată când mă trezesc
cu tine în brațe
dimineața
îmi simt bătăile inimii fredonând Oda bucuriei,
Cum de fiecare dată când îmi zâmbești jucăuș
simt rătăcindu-mi-se prin piele Pastorala
și de fiecare dată când îmi adormi pe piept
mă simt mângâiat duios
de Sonata lunii.
Sunt aproape sigur că înăuntrul meu
locuiește Bethoven.
Undeva pe lângă inimă
dar nu în ea.
În ea
ești doar tu.