Închide ochii şi numără până la zece!
Am să mă pitesc printre firele de iarbă,
pe un vârf de munte,
deghizat în pasăre,
am să-ţi cresc ca un pui de vrabie
în cuibul pântecelor
şi-am să mă mistui ca un Pheonix
la fiecare freamăt al tău
ca să renasc în şoaptă
pe umăru-ţi drept
unde mă vei găsi mereu.

Închide ochii şi numără până la zece!
Sprijină-ţi spatele de spatele meu
ca şi cum şirele spinărilor noastre
s-ar deşira oferindu-şi un ultim sărut,
calcă număr nemăsurat de paşi,
până când nu vei mai auzi şoapte.
Atunci vei şti că ai păşit
afară din mine.
Să nu te întorci cu ochii închişi!
Când îmi voi îndrepta pistolul spre cap,
tu ţinteşte-mi spre inimă.